Inca e vacanta, nu ca in timpul facultatii nu ar fi vacanta, dar inca am sentimentul de vacanta.Am dormit pana la 9, afara totul este alb, iar cand scriu acest post soarele imi bate in ochi si nu ma lasa sa vad tastatura.Imi e dor de Sibiu, de strazile lui mici si pavate, de casele cu un singur ochi, de bodega de langa facultate unde un vin fiert costa doar 2 lei.Si da, imi este dor si de facultate, acea cladire aflata pe un gang, care promite ca o sa ma faca jurnalist.Imi e dor si de tren.Imi place sa merg cu trenul.In ultimele luni am mers mai mult cu trenul decat am mers in toata viata mea.Fiind un pod rupt intre Sibiu si Brasov sunt nevoit sa schimb mereu trenuri.Uneori la pierd datorita intarzierilor.De multe ori am fost nevoit sa astept la 2 noaptea in gari precum Medias sau Copsa Mica.Odata am asteptat si in Sighisoara.Bine, nu am fost singur.Imi pare rau ca nu am avut timp sa ma plimb prin oras.Aveam multe bagaje.

Sibiul nu este doar un oras, Sibiul este un stil de viata.Cel putin asa il vad eu.Asta este pentru mine.Sibiul inseamna agitatie, cluburi, baruri, facultate, proiecte.Si totusi inseamna si liniste.Sa mergi la 3 dimineata( sau noaptea?) singur pe strada cu castile in urechi e genial.Sa te plimbi prin oras noaptea cand nu este nimeni pe strada este superb.Mai ales sa fie luna plina.Si sa ai cu cine sa te plimbi.In Sibiu mereu gasesti pe cineva, sau daca nu gasesti, te gaseste cineva pe tine.Am cunoscut sute de oameni in ultimele luni.

Am devenit putin melancolic dupa ce am ascutat de mai multe ori melodia de mai jos.Este putin cam trista, dar totusi pe mine ma face sa ma simt bine.Mai am cateva zile si ajung in Sibiu.Incepe Marea Stresiune. Bafta mie, am nevoie!