A trecut aproape o lună de când am început facultatea.În acest timp s-au întâmplat multe, şi după cum mi-am dat seama, începutul este mai greu.Nu o sa uit prima zi, când, am ajuns cu 2 ore mai devreme la cursuri şi era sa fac gimnastică cu studenţii facultăţii de Educaţie Fizică , deoarece îi confundasem cu cei de la Jurnalistică.A fost şi greşeala mea, am pus o singură întrebare : “Anul I ?”, ei au răspuns că da, aşa că i-am urmat în sala de sport.Am ajuns în vestiar şi am început să vorbesc cu cei care se schimbau.Când am aflat, am început să râd şi am ieşit din vestiar.

Încă nu mi-am pierdut entuziasmul de a fi student în Sibiu.Chiar dacă Sibiul este mai mic decât Ploieştiul, găsesc în fiecare zi lucruri noi, străduţe ciudate, parcuri interesante sau cine ştie ce grafitti-uri.Ieri am văzut şi un ceas solar.În Sibiu trebuie să te uiţi în sus, multe clădiri vechi, multe statui, iar toate casele au ochi.Piaţa Mare este plină de porumbei.Traficul este intens, am fost martor şi la două accidente uşoare, în care soferi neatenţi întrau in alţi soferi mai neatenţi.

Am venit în Sibiu pentru facultate.În Sibiu am găsit o facultate.Fără matematică.Ca orice unitate de învăţământ, cu profesori interesanţi şi profesori mai puţin interesanţi, profesori de la care ai ce să înveţi, sau nu.Important este să ştii să alegi.Am început şi câteva activităţi extraşcolare, personal cred că ele contează mai mult decât facultatea în sine.Servus, si nu uitaţi, începutul este mai greu…

Încă  nu m-am obişnuit cu orarul, astăzi am ajuns cu 2 ore mai devreme la cursuri.Blogul nu este mort, însă nu am avut nici timp nici conexiune la internet ca să pot să mă ocup de el.Săpămâna aceasta sper să rezolv aceste mici inconveniente.Îm rest Sibiul încă este frumos, chiar daca este frig…Vlad te aştept în Sibiu.

Atât pot să spun despre Sibiu până acum.E fain!

După un drum de 5 ore într-un microbuz aglomerat, am ajuns în Sibiu.M-am cazat.(Căminele arată foarte bine, o să fac şi poze ca să vă oftic), fac jumătate de oră pe jos până în centrul Sibiului.Acum stau în parc, ascult muzică şi scriu acest mini articol.Nu mai am foarte multă baterie, aşa că am să fiu scurt.Sper să reuşesc să îl termin.Mâine, o să scriu mai mult.Asta după ce o să vin de la cursuri.Momentan sunt foarte încântat, e normal, mereu mă simt aşa când incerc ceva nou.Poate o să îmi scadă entuziasmul, poate nu, o să vad mai târziu.Gata, a început laptopu sa urle, mai  scriu mâine.SERVUS!

“Once You’re Dead, You’re Done, You Don’t Come Back” – nu uita asta:) Citeste tot articolul »

Astăzi începe  facultatea, bine, pentru cei ce nu au picioare în ghips şi se pot deplasa până la sediul facultăţii lor.Săptămâna viitoare, am să încep şi eu( Sibiu, here i come!).Odată cu începerea facultăţii o să apară şi o nouă categorie de articole pe Dyde.info, şi anume “Viaţă de Sibiu în student”.Dacă nu ţi-ai dat încă seama o să fie despre Sibiu şi despre facultate.:D Citeste tot articolul »

Citeste tot articolul »

Citeste tot articolul »

-Bă tu ţi cu Dinamo, nu?

-Da.

-Chiar că eşti cuţu schiop!:))

Sursa: Soare, pe messenger

Posibil să exagerez, sunt mulţi oameni care au probleme mult mai grave, au picioare şi mâini rupte, nu doar o entorsă ca mine.Eu nu sunt în suferinţă, piciorul nu mai mă doare, tot ce fac acum este să mă bucur de lucrurile bune pe care ţi le oferă un picior ghipsat.Nu sunt foarte multe, însă sunt câteva.Unul dintre ele ar fi acela de a merge în cârje. Nu vă doresc să aveţi parte de cârje, dar este amuzant să mergi cu ele.Este amuzant să le foloseşti atunci când ştii că o să scapi de ele după două săptămâni, dacă ai avea nevoie de ele toată viaţa nu mai ştiu cât de amuzant ar fi.În orice caz ai impresia că te dai în leagăn, te balansezi în faţă şi în spate.Când te deranjează cineva poţi să foloseşti cârja ca să faci dreptate şi linişte.În plus oamenii sunt mai sensibili când văd un om cu cârje şi picior în ghips: “Dar ce ai păţit? Săracuţul de tine! “, ei nu ştiu că prostu’ s-a împiedicat singur şi s-a lovit.

Să stai ziua cu piciorul în ghips nu este foarte greu, chiar dacă depasarea este mai dificilă.Mai greu a fost aseară când voiam să adorm şi nu puteam deoarece mă deranja ghipsul.Simţeam că am piciorul lui Robocop.E ciudată senzaţia să ai un picior mai mic şi unul mai mare.(Altă chestie amuzantă este aceea să te uiţi la degetele de la picior, mai am decât patru afară.Îmi aduc aminte de George, un prieten care a avut şi el piciorul în ghips, şi când am fost la el i-am făcut smile-uri pe buricele degetelor.Era amuzant.)

Toată lumea te bagă în seamă când eşti lovit. Primeşti telefoane, lumea iţi urează sănătate, te vizitează şi îţi aduce portocale (îmi plac portocalele!) , nu se supară pe tine, eşti răsfăţat.:))După ce îţi trece, totul revine la normal.Am planuri mare pentru această perioadă de inactivitate, vreau să îmi termin câteva carţi pe care le începusem mai de mult, să imi fac puţină ordine în lucruri şi să dorm putin mai mult, deoarece la Sibiu nu prea vreau să îmi pierd timpul dormind, dacă Eliade a ajuns să doarmă 4 ore pe noapte, o să reuşesc şi eu.

În concluzie, fain cu cârje, mult mai fain fără cârje.Acum e amuzant, să vad dacă o să incep să ma plictisesc în două săptămâni.Sunt lucruri din care ai ce invăţa.Orice este posibil, şi în sens pozitiv şi în sens negativ.Trebuie să fi pregătit pentru orice şi să incerci orice, de la plimbat cu căruciorul prin spital până la sărit cu paraşuta şi apoi iar la plimbat cu căruciorul prin spital.(Chiar , cu paraşuta incă nu am sărit, dar o sa am timp şi de asta).

P.S : Cu targa şi cu mască de oxigen cum o fi să te plimbi? Am la ce să mă gândesc până adorm, cu piciorul meu de Robocop adorm mai greu.

PCNEWS.RO organizează un concurs, SuperBlog 2009.
Perioada de desfasurare: 15 Octombrie – 15 Decembrie.
Premii: Locul I: 1500USD, Locul II: 1000USD, Locul III 500USD.
Premii zilnice de cate 100USD pentru blogarul zilei si 50USD pentru cititorul acestuia.M-am înscris şi eu.