Guess Who – Unu Altu

Stiu, idee furată de la Cabral.ro, însă am descoperit că citeşti mai bine atunci cand asculţi o melodie pe aceiaşi temă cu articolul, muzica ne inspiră.

Am nevoie de inspiraţie ca să scriu, nu pot să scriu la comandă.De obicei, la mine, inspiraţia apare atunci când lucruri aparent fără legătură (imagini, sunete, cuvinte, esenţe, amintiri, sentimente) se combină în cap şi dau viaţă unor idei, de aceea poate nu pot să scriu obiectiv (bine, nici nu am incercat!)

Ca să scriu acest articol am avut nevoie de 3 surse de inspiraţie (cel puţin de aceste 3 surse sunt conştient) una ar fi melodia lui Guess Who (Guess-who.ro), a doua, un interviu acordat de Andrei Plesu ziarului Adevărul (Andrei Pleşu: „N-am să mai apuc un alt chip al acestei ţări”) şi ultima, ultimul articol al lui Cabral .

Aici e România.România este formată din “unul” şi “altul”.Nu există noi, există unul şi altul.Unul are, altul n-are, unul se descurcă, altul nu se descurcă, unul e tocilar, altul e şmecher, unul citeşte, altul nu, unul fură, altul nu, unul face parte din elite, altul nu.Şi despre unul şi altul pot să scriu la nesfârşit.Spuneam că nu există noi.Nu există noi deoarece fiecare luptă pentru el, să îi fie lui bine, lupta pentru supravieţuire şi statut social.Am rămas surprins când Cabral, da, Cabral a cumpărat un pachet de ţigări unui student care nu mai avea nici un ban, apoi a fost să îi ducă pachetul.În timp ce ducea pachetul de ţigări a fost oprit de un poliţist, deoarece circula cu o viteza mai mare de 60 de km/h (avea 72 ).A fost oprit, iar după ce a plătit amenda, i-a oferit poliţistului cadou un CD cu Cream…Da, aceste lucruri te pun pe gânduri.

După cum spunea şi Andreu Pleşu în articolul din Adevărul :”În România sunt foarte multe de făcut. Îmi aduc aminte că Noica ne spunea mereu asta, înainte de ’89: „Partea frumoasă cu România este că, aici, totul e încă de făcut“ E de făcut ceva, în toate domeniile.” are dreptate, este mereu ceva de făcut, nimic nu este perfect, nimic nu este terminat, ba chiar, unele lucruri nici nu sunt începute măcar.

Cea mai mare problemă este însă aceea că toţi vorbesc, însă nimeni nu face nimic.Printre aceştia cred că mă înumăr şi eu.Ştiu că sunt probleme, văd că sunt probleme, dar mă gândesc întâi la problemele mele şi apoi la problemele României.Şi totuşi consider acest lucru normal.Am citit undeva un citat, care spunea că înainte să schimbi lumea, trebuie să te schimbi pe tine.Schimbarea trebuie făcută întâi la nivel de individ, cu o carte în plus citită, ajutând şi pe alţi sau  încercând să facem ceva diferit.

La întrebarea “Cum vedeţi societatea românească peste zece ani?” Andrei Pleşu a răspuns: “Cu toate datele de acum multiplicate de zece ori. Adică nu evoluţie, ci amplificare.”- nu sunt de acord cu această afiramaţie, cel puţin nu vreau să fiu de acord, ţoti avem speranţa unei vieţi mai bune, insă acest lucru nu este de ajuns.După cum spuneam, în România există unul şi altul.Unul spune că în România poţi să trăieşti bine, că poţi să lucrezi, că poţi să te descurci[Bine şi acest unul se imparte in unul şi altul(râd, ştiu poate sună aiurea!) : unul s-a descurcat legal, altul nu...] şi altu care se plânge mereu că nu este ajutat, că ceilalţi îl fură, că statul este de vină.Poate are dreptate, poate nu

.Poate ne este frică să facem schimbarea, poate sunt prea puţini care cred că trebuie o schimbare, poate ne este silă să facem o schimbare.Acum nu ştiu ce urmează, poate o să asculţi melodia, poate o să citeşti articolul lui Cabral, poate citeşti articolul despre Andrei Pleşu, poate îl citeşţi pe al meu, poate nu citeşti nimic.Sincer nu contează, important ar fi să îţi rămână doar o simplă idee, aceea ca se poate şi mai bine si o să fie mai bine, dacă vrei acest lucru şi dacă încerci să schimbi ceva.Dacă o să stai toată ziua degeaba, pe messenger, sau pe saituri porno şi apoi o să te plângi că nu te ajută nimeni, atunci îţi meriţi soarta.